CAMPANIA ANTI-MANELE ~ DESPRE SATANISM, ATEISM SI ROCK "SATANIC"

Despre satanism:

Satanismul este o religie bazatã pe Biblia Satanicã ºi filozofia Cultului Satanic, fondat de Anton Szandor LaVey. În aceastã religie Satana devine un simbol pozitiv, arhetip al sinelui ºi al egoismului. Deºi este asociatã în cultura popularã cu ritualuri ce au în prim plan violenþa ºi cruzimea, filozofia Bisericii Satanice are la bazã urmãtoarele caracteristici:

* Individualismul fundamental, bazat pe conceptul nietzschean cã individul este singurul responsabil pentru viaþa sa ºi cã trebuie sã se ridice peste perceputa conformitate a maselor pentru a gãsi o cale în viaþã. În acest sens, satanismul fiind influenþat de libertarianism, LaVey declarã cã "sataniºtii sunt nãscuþi nu fãcuþi... au o boalã numitã independenþã". Deasemenea, sataniºtii desconsiderã religiile ce au o "servilitate" spre un zeu (precum creºtinismul, islamul, iudaismul, etc).

* Simbolul Satana – în religia satanistã, nu este zeu, ci doar un simbol pentru dumnezeu, care la rândul lui este performat ºi satisfãcut de satanistul însuºi. LaVey propune cã toþi zeii sunt creaþii ale credincioºilor ºi cã în acest fel veneraþia zeilor este prin extensie, veneraþia creatorului acestor zeii (credinciosul). O dogmã a satanismului este: "Eu sunt dumnezeul meu". Cel mai important eveniment din calendarul satanic este ziua credinciosului, aceasta reprezentând ºi naºterea dumnezeului sãu. Un fapt surprinzãtor despre satanism este cã Satana, perceput ca "deavol" în cultura popularã, nu este venerat, fiind considerat doar un arhetip literar care este un exemplu de opoziþie la umilinþã ºi credinþã. În religia satanistã, cultul "deavolului" este vãzut ca fiind doar o inversare prost-înþeleasã a creºtinismului.

Satanismul este împãrþit în trei categorii principale:

* Satanismul Tradiþional care afirmã cã rãdãcinile Satanismului se trag din Egiptul Antic.
* Satanismul Rebel care spune cã Satana are nevoie de o pisica moartã, un mormânt profanat, o tãietura pe mâna tinerei de 17 ani sau un ritual perfect realizat în niºte condiþii groteºti.
* Satanismul Modern care promoveazã individul ºi nu faptul cã omul este nesemnificativ, slab ºi dependent de supranatural. Ei considerã cã apartenenþa de supranatural ºi implicit de o Bisericã, presupune mult prea multa bãtaie de cap luând în vedere cã, dupã cum a spus ºi Phil Hine în Magia Haosului, "Nimic nu este real (Totul este permis)". Satanistul Modern nu neagã munca strãmoºilor noºtri precum face un ateu sau un fanatic, ci el îmbrãþiºeazã fiecare idee valoroasã, cultura ºi magia, dar refuzã sã fie condus de legile unui "preistoric"(ex. Iisus).

Valorile Satanismului sunt în Satanist drept pentru care ritualurile sataniste afirmã puterea simbolului satanic în inteligenþa, isteþimea ºi cultura individului. "Ca sã fii Creºtin trebuie sã crezi în Satana, iar ca sã fii Satanist trebuie sã crezi în Dumnezeu."

Am subliniat acel tip de satanism tocmai pentru a atrage atentia asupra faptului ca nu a adunat o majoritate de adepti si ca exista ca o consecinta a apetitului sadic pentru violenta al unor indivizi.

*Last edited by Dreamcrusher on 01/04/2008 17:01; edited 1 time in total*

ATEISM

Ateismul este un concept care se referã la opinia despre existenþa divinitãþii. În timp ce teismul se defineºte prin afirmarea acestei existenþe, ateismul este definit prin negarea ei, el fiind în esenþã opinia sau convingerea cã divinitatea nu existã.
Se disting douã eÈ™antioane de ateism: ateismul pozitiv (sau "tare") ºi ateismul negativ (sau "slab"). În timp ce un ateu pozitiv afirmã inexistenþa divinitãþii, un ateu negativ nu face decât sã nu afirme existenþa sa. Cele douã modele sunt cel mai uºor de elegant cu susÈ›inerea urmãtoarelor enunþuri: "consider cã nu existã zei" (ateu pozitiv); "nu consider cã existã zei" (ateu negativ). Varianta din urmã poate fi echivalatã cu agnosticismul.
Dat fiind cã lipsa divinitãþii ar goli de sens religia, ateismul este deseori echivalat cu o respingere a religiei în general.

Multe religii afirmã cã moralitatea este derivatã din poruncile unei anumite zeitãþi ºi cã teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduitã moralã. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzaþi ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping aceastã teorie ºi afirmã cã sunt la fel de motivaþi de o comportare moralã ca oricine altcineva — fie prin educaþie, fie prin umanism, legislaþie sau dorinþa de a avea o bunã reputaþie ºi respectul de sine. Ei afirmã cã un comportament cu adevãrat etic derivã din motivaþii altruiste, nu din teama de pedeapsã sau speranþa în rãsplatã dupã moarte. Mai mult, ei citeazã faptul cã în numeroase religii conceptul de moralitate e prezentat doar ca o listã de interdicþii ("sã nu..."), ceea ce nu e suficient pentru un comportament cu adevãrat etic - moralitatea ar necesitÄƒ sã fie ºi pozitivã, nu doar negativã; fac ºi ce trebuie sã fac, nu doar mã abþin de la ce trebuie sã nu fac.

Indoieli privind existenþa unui Dumnezeu

În cadrul raþionalismului ºtiinþific se ajunge la îndoieli privind existenþa lui Dumnezeu nu datoritã unei descoperiri anume, ci progresiv. Pe de o parte e modest de pus sub semnul întrebãrii existenþa Creaþiei aºa cum e descrisã de religie: ºtiinþa nu a putut dovedi concludent cã a existat un Potop global iar secvenþa evoluþionarã a Universului nu coincide cu nici o versiune a Genezei religioase; mai mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale au cãpãtat în timp explicaþii ºtiinþifice. În aceste condiþii principiul parcimoniei (Briciul lui Occam) implicã ipoteza prezenþei divine ca nenecesarã.

Problema rãului

"Problema rãului" e probabil cel mai vechi ºi mai intens argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existenþa rãului în lume e incompatibilã cu existenþa unui Dumnezeu binevoitor, ºi e mai rezonabil sã concluzionezi cã Dumnezeu nu existã decât cã existã dar nu face nimic sã opreascã Rãul.

Motivaþia istoricã

Istoria poporului evreu, aºa cum ne este ea prezentatã de istoriografia ºi arheologia modernã, nu corespunde acelei versiuni mitice redate de Biblie. Teme centrale ale istoriei relaþiei omului (evreilor) cu Dumnezeu, precum istoria Patriarhilor, exodul, cucerirea Canaanului, istoria monarhicã ºi exilul, ori nu au existat pur ºi simplu, ori ele s-au desfãºurat sensibil diferit faþã de versiunea biblicã a faptelor, aceasta din urmã dovedindu-se finalmente o versiune ideologizatã ºi politizatã, practic o încercare de rescriere naþionalistã ºi expansionistã a istoriei de cãtre monarhia regatului sudic (Iuda), dupã cãderea Israelului (regatul nordic). Vezi pentru asta recenta lucrare a directorului Institului de Arheologie ºi Istorie de pe lânga Universitata din Tel-Aviv, anume profesorul Israel Finkelstein, lucrare numita "Biblia dezgropatã" ("The Bible Unearthed"). Istoria documentelor, anume a textului sacru însuºi, ºi ea, oferã multiple motive de scepticism: istoria miºcãrii creºtine de la începuturi, istoria canonului biblic, a sinoadelor ºi a scrierilor apocrife, dovezile istorice care sprijinã poziþia hermeneuticii moderne asupra anumitor pasaje biblice introduse sau modificate de-a lungul timpului.

AGNOSTICISM

Agnosticismul e concepþia filozoficã adecvat cãreia adevãrul anumitor afirmaþii, mai ales afirmaþii teologice privind existenþa unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut fie imposibil de aflat. Termenul agnostic a fost conceput de Thomas Henry Huxley în 1869 ºi este folosit ºi pentru descrierea celor neconvinºi de existenþa zeitãþilor sau altor aspecte religioase. Cuvântul agnostic provine din greacã, compus din particula a (fãrã) ºi gnosis (cunoaºtere). Agnosticismul nu trebuie confundat cu poziþia opusã, gnosticismul.

Agnosticii pot afirma fie cã nu este posibil sã existe cunoaºtere spiritualã, fie ca ei, personal, nu dispun de o Ã®ntocmai cunoaºtere. În cele douÄƒ cazuri este expus scepticism faþã de doctrinele religioase.

Deiºtii ºi ateiºtii afirmã fie cã existã, fie cã nu existã Dumnezeu. Agnosticii declarã însã cã nimeni nu poate ºti dacã Dumnezeu existã sau nu.

Atitudinea acelora care preferã sã nu se pronunþe asupra problemelor care nu intrã în câmpul datelor experienþei.

Termenul a luat naºtere în ambientul pozitivismului.

Deºi nu neagã existenþa lui Dumnezeu, agnosticismul spune cã Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existenþa lui nu poate fi probatã (demonstratã).

Susþinut în forma lui cea mai rigidã de Th. Huxley (+1869) este ºi poziþia împãrtãºitã de toþi aceia care nici mai înainte n-au recunoscut probabilitatea de a ajunge la Dumnezeu.

De exemplu, pentru I. Kant Dumnezeu, sustras cunoaºterii teoretice, rãmâne un postulat al raþiunii practice;

F. Schleiermacher considerã religia fondatã pe sentiment;

Iar G. Jung îl vede pe Dumnezeu ca pe un construit al abisului inconºtient al eului.

În iniÈ›ialul Conciliu din Vatican, Biserica Catolicã a învãþat cã «plecând de la lucrurile fabricate Dumnezeu poate fi È™tiut cu certitudine prin lumina naturalã a minþii».

Aceastã poziþie pleacã de la convingerea cã inteligenþa umanã este legitim deschisã transcendenþei ºi, prin urmare, este în mãsurã sã-l întâlneascã pe Dumnezeu în cercetarea Adevãrului.

Moderator Joined: 01 Jan 2008 Posts: 58

Consider ca urmatoarele citate ar necesitÄƒ sa-i determine pe toti cei ce au macar un minim de luciditate si de independenta in gandire sa-si puna mari semne de intrebare in ceea ce priveste fundamentele religiei crestine.

1. "Suntem cu toþii atei în privinþa majoritãþii zeilor pe care umanitatea i-a inventat vreodatã. Unii dintre noi resping un zeu în plus faþã de ceilalþi." - Richard Dawkins

2. "Opiniile ºtiinþifice sunt susþinute de dovezi ºi obþin rezultate. Miturile ºi credinþele nu sunt ºi nu obþin." - Richard Dawkins

3. "Cititã cum trebuie, Biblia însãºi este cel mai zdravÄƒn raÈ›iune pentru ateism ce ar putea fi conceput." Isaac Asimov

4. "E un rãspuns gol... A spune cã „Dumnezeu a fãcut lumea” e doar un mod mai mult sau mai puþin sofisticat de a spune cã nu înþelegem cum a apãrut universul. Un zeu, dacã e ceva, e o recunoaºtere a ignoranþei." - Peter Atkins

5. "Voi credeþi într-o carte cu animale vorbitoare, magi, vrãjitoare, demoni, beþe care se transformã în ºerpi, mâncare care cade din cer, oameni care merg pe apã ºi toate felurile de poveºti magice, absurde ºi primitive, ºi spuneþi cã noi suntem cei care au trebuinÈ›Äƒ de ajutor?" - Dan Barker

6. "Adevãrul e cã oamenii vor cere întotdeauna o religie expusã în imagini ºi cu un halou de supranatural. Ei nu vor ºtiinþã; sunt terorizaþi de ea ca de moarte, pentru cã singura predicã a ºtiinþei este cã tot ce e viaþã mãnâncã altã viaþã ºi tot ce e viaþã moare. Masele nu vor accepta niciodatã ºtiinþa pânã când nu le va oferi un paradis pãmântesc. Atât timp cât va exista sãrãcie, vor exista zei." - Will Durant

7. "N-am vãzut niciodatã nici cea mai micã dovadã ºtiinþificã a teoriilor religioase ale raiului ºi iadului, a vieþii viitoare a indivizilor sau a unui Dumnezeu personal." - Thomas Edison

8. "Omul l-a produs pe Dumnezeu, nu Dumnezeu pe om." - Giuseppe Garibaldi

9. "Nu vã bazaþi doar pe ce spunem noi. Citiþi însãºi Biblia. Citiþi afirmaþiile preoþilor. Veþi înþelege cã Dumnezeu este cel mai disperat personaj, cel mai rãu personaj negativ din toatã literatura de ficþiune." - E. Haldeman-Julius

10. "Ignoranþa este preferabilã greºelii; ºi mai puþin departe de adevãr este acela care nu crede nimic decât cel care crede greºit." - Thomas Jefferson

11. "Biserica spune cã pãmântul este plat, dar eu ºtiu cã este rotund, pentru cã am vãzut umbra de pe lunã ºi am mai mare încredere într-o umbrã decât în bisericã." - Ferdinand Magellan

12. "Nu vei gãsi niciodatã un creºtin care sã fi obþinut aceste cunoºtinþe valoroase, aceste cunoºtinþe salvatoare, prin alt proces decât nemuritorul ºi întotdeauna suficientul „lumea spune”. În toþi cei ºaptezeci ºi doi de ani ºi jumãtate ai mei n-am întâlnit alt tâmpit ca de exemplu specia umanã." - Mark Twain

13. "Credinþa înseamnã a nu vrea sã ºtii ce este adevãrat." - Friedrich Nietzsche

14. "Religia, sau superstiþia - pentru cã toate religiile s-au dovedit a fi superstiþii -, distrugând judecata, a iraþionalizat toate facultãþile mentale ale omului ºi l-a fãcut cel mai abject sclav, prin teama de non-entitãþi fÄƒurite doar de propria lui imaginaþie dezorganizatã." - Robert Owen

15. "Credinþa este un mare viciu, un exemplu de refuz obstinat de a asculta de raþiune, ceva iraþional ºi indezirabil, o formã de auto-hipnozã." - Richard Robinson

16. "Orice este dincolo de limitele minþii umane este fie iluzie, fie inutilitate; ºi din clipÄƒ ce zeul vostru trebuie sã fie una dintre cele douã, în iniÈ›ialul caz ar trebui sã fiu nebun sã cred în el, iar în al doilea prost." - Marchizul de Sade

17. "Religiile sunt ca licuricii. Au necesitate de întuneric ca sã strãluceascã." - Arthur Schopenhauer

18. "De fiecare datã când înþelepciunea lumii s-a ciocnit cu 'înþelepciunea lui Dumnezeu', înþelepciunea lumii a demonstrat cu consecvenþã cã are dreptate." - Farrell Till

19. "Cei mai mulþi oameni ar ucide adevãrul dacã adevãrul le-ar ucide religia." - Lemuel K. Washburn

DESPRE BLACK METAL...CUNOSCUT DE IGNORANTI SUD DENUMIREA DE "ROCK SATANIC"

Black metal este un gen muzical care a apãrut în perioada de început a anilor '80, precedând marea expansiune a stilurilor de metal "extrem". Black metal-ul a evoluat din thrash metal, la fel ca ºi genul death metal, cu care se înrudeºte.

Existã douã perspective asupra acestui gen muzical. Una are în vedere black metal-ul ca o formã foarte specificã de muzicã ºi care trebuie sã abordeze un anumit stil pentru a face parte din acest gen. Cealaltã considerã cã versurile ºi ideologia filozoficã/politicã/religioasã a muzicii au o mai mare importanþã în definirea genului decât "stilul".

Principalii fondatori ai black metal-ului sunt consideraþi Venom (care erau o trupã de thrash metal, însã au definit conceptual genul prin lansarea albumului Black Metal în 1982), Mercyful Fate, Bathory, Hellhammer, Bulldozer, Celtic Frost ºi Mayhem. Primele albume care sunau a ceea ce este astãzi considerat black metal au fost înregistrãrile Bathory de la mijlocul anilor '80 (în special Under the Sign of the Black Mark).

Black metal a evoluat în forma actualã (cunoscutã ca al doilea val black metal, care este mult mai puternic ancorat în teoria muzicalã clasicã) sub influenþa trupelor norvegiene ca Darkthrone, Enslaved, Burzum, Mayhem, Immortal, ºi Emperor, care au început în stilul clasic, primar, introducând apoi anumite elemente din metalul mainstream ºi muzica clasicã, astfel popularizând tot mai mult genul în rândul unei audienþe underground în continuã creºtere. Influenþa acestora se remarcã cel mai bine la nivelul imaginii satanice sau pãgâne ºi al versurilor anticreºtine sau cu tentã ocultã.

In Romania scena black metalului este reprezentata de Negurã Bunget, Argus Megere, Ordinul Negru, Necaz, Gherebat, Borhot, Codru, Crotogoyoz, Morelitu, Clenci, Njordhr, Occulta, Argus, Cursed Cemetary, Satanochio etc.

Mai jos sunt exemplificate cateva din trãsãturile specifice genului Black Metal:

* Riffuri rapide, cu tremolo.
* Versuri care au de obicei teme oculte, satanice, pãgâne, sau care denigreaza crestinismul ca religie. Aceasta nu e o caracteristicã exclusiv black metal, asemenea teme întâlnindu-se ºi în death metal (Deicide, Immolation, Acheron) sau thrash metal (Slayer).
* Sunetul chitarei este fie subþire, fie gros, atingând rar zona medie.
* Producþie intenþionat de slabã calitate, ca o reacþie la comercialitatea muzicii mainstream sau alteori ca o reflexie atmosfericã a stãrii de spirit. Acest urmare se obþine tãind frecvenþele înalte sau joase, lãsându-le doar pe cele medii. Foarte puþini dintre pionierii black metal mai fac acest lucru, cÄƒci slaba calitate a primelor albume era cauzatã în mare parte de bugetul restrâns.
* Tobe rapide, agresive, deseori se foloseºte tehnica blast beat. Câteodatã rolul lor este minimalizat, încetinirea acestora contribuind la obþinerea unui sunet uscat, pustiu, de efect în singular în ceea ce priveºte atmosfera muzicalã.
* Folosirea ocazionalã a claviaturii electronice ºi a harpei, viorii, orgii sau ansamblurilor corale, care conferã muzicii o senzaþie orchestralã. Formaþiile care folosesc aceste tehnici sunt etichetate de regulã ca aparþinând de black metal melodic.
* Voce înaltã, distorsionatã, þipând sumbru. Se foloseºte uneori ºi vocea groasã, joasã, specificã stilului death metal.
* Atmosferã rece, întunecatã, melancolicã sau tulbure.

Înregistrarea de joasã fidelitate e specificã în mare parte din black metal. Evoluþia unora dintre vechile formaþii de black metal, adevãraþi lideri ai genului, a adus o mare schimbare în sunetul acestora, ajungând chiar sã nu mai fie catalogaþi în genul care i-a consacrat. Un exemplu ar fi Mayhem, formaþie a cãrei carierã e înrãdãcinatã într-un black metal influenþat de death metal, continuând cu un black "curat", în final revenind la death metal. De asemenea, Satyricon a debutat ca o trupã de black metal, însã la timpul de faþã cântã un hibrid de muzicã industrialã. Noile trupe incorporeazã în sunetul clasic elemente atmosferice, date de chitara ambientalã, pasaje de clape, orgã, ca de exemplu ºi alte instrumente.

O altã trãsãturã specificã este folosirea de machiaj tip "corpse paint", un machiaj alb-negru, care face purtãtorul sã semene cu un cadavru în descompunere sau cu o victimã a ciumei, membrii formaþiei Immortal se refereau la machiajul lor ca vopsire a feþei "în nuanÈ›e de rãzboi".

O altã caracteristicã a black metal-ului este utilizarea pseudonimelor, primele formatii care au apelat la ele fiind :Venom (componenþa iniþialã îi cuprindea pe Cronos, Mantas ºi Abbadon). Exemplele sunt numeroase: Quorthon (Bathory), Darken (Graveland), Euronymous (Mayhem), Goat, Count Grishnackh(Burzum), Fenriz (Darkthrone), Nergal, Inferno (Behemoth), Zephyrous (Darkthrone), Frost (1349), Abbath, Demonaz, Horgh (Immortal), Iscariah, Hellhammer, Maniac, Necrobutcher, Blasphemer, Dead (Mayhem), Hoest, Ihsahn, Samoth, Faust, Trym (Emperor), Nattefrost (Carpathian Forest) ºi alþii.

COURTESY OF WIKIPEDIA

Toate acestea fiind prezentate, propun acum discutii libere in jurul propriilor convingeri religioase.

Membru Joined: 03 Jan 2008 Posts: 31

Eu cu siguranta sunt agnostic pentru cÄƒ nu consider biblia ca fiind o dovada fundamentala si de necontestat a faptului k exista Dumnezeu.Biblia putea fi un basm k oricare altu pentru a le da speranta oameniilor intr-o viata mai buna dupa ce vor muri si pentru a le alunga teama de moarte.Cu siguranta oamenii au fost creati de ceva sau de cineva..asta daca nu cumva traim intr-un vis lucid sau suntem integrati intr-o matrice,iar acel cineva este numit Dumnezeu.Din pacate nimeni nu poate dovedi asta lucru care ramane la intelectul si credinta fiecaruia dintre noi.Oricum toti vom afla ce se intampla mai devreme sau mai tarziu.PS:nu cred nici ce a spus Darwin...faptul k am evoluat de la stadiul de euglena la fiinte rationale.

Membru Joined: 04 Jan 2011 Posts: 9 Location: Iasi

Nu exista rock satanic, doar trupe cu pozÄƒ satanica, ceea ce nu inteleg multi ignoranti. Legat de religie, probabil ma cred in tipul agnostic, caut dovezi si zeitate care sa o venerez, dar inclin un pic si inspre crestinism, ala adevarat, nu ala cretin de care dau dovada multi.